Catabolismul - Cosmarul in Culturism

Catabolismul muscular este procesul prin care proteinele musculare sunt descompuse, aminoacizii fiind dirijati catre alte organe si sisteme ale organismului. El este cosmarul tuturor culturistilor.

Principala cauza a declansarii catabolismului o reprezinta alimentatia deficitara. Intre catabolism si aportul alimentar inadecvat exista o stransa corelatie, in sensul ca primul este declansat de al doilea, confirmandu-se astfel regula numarul 1 in culturism: pentru a creste, trebuie sa mananci bine si la propriu si la figurat. In caz contrar, in organism se produce o stare de stres metabolic care poate fi generata fie de factori cantitativi (elemente nutritive in cantitati insuficiente, cu putine calorii), fie de factori calitativi (absenta anumitor elemente nutritive, in special proteine).

Pentru a se adapta la noua conditie, organismul isi procura energia pe care endogena (proprie) prin catabolizarea tesutului adipos (in prima faza) si ulterior a tesutului muscular.

Aportul alimentar inadecvat are o influenta puternica asupra pancreasului care reactioneaza prin scaderea eliberarii de insulina, fapt care atrage dupa sine reactii adaptive in tesutul adipos, muschi si ficat. Astfel, in tesutul adipos se formeaza acizii grasi liberi (AGL), care sunt utilizati ca sursa energetica; AGL rezulta din hidrolizarea trigliceridelor si tesutul adipos se reduce pana la disparitia totala. Pana aici nimic grav; in fond, fiecare dintre noi vrea sa scape de grasimea corporala in exces, intr-un fel sau altul.

In muschi se produce insa o adevarata tragedie: glucoza nu mai este folosita eficient ca substrat energetic, iar incorporarea aminoacizilor in catene scade, acestia fiind dirijati catre ficat,care ii utilizeaza pentru sinteza proteinelor proprii. Procesul este extrem de important si are in centru relatia complexa muschi-ficat.

Situatia descrisa mai sus se potriveste perfect culturistilor aflati in perioada de definire si persoanelor ectomorfe. La acestia se poate produce in plus o depletie de aminoacizi (usoara atrofie musculara) datorita faptului ca au foarte putina grasime corporala, neputand apela deci la AGL pentru furnizarea energiei.

Prin urmare, atentie sporita la dieta si la echilibul dintre proteine, carbohidrati si celelalte elemente constituente.

Aminoacizii rezultati din procesul depletiei sunt folositi in acest caz in scop energetic sub forma „energiei de lux” si pentru sinteza glucozei necesare metabolismului cerebral. Creierul are o rata metabolica incredibila, consumand 20% din aportul energetic total.

In ficat, absenta glucidelor si lipidelor are loc in sinteza glucozei din aminoacizi; tot aici se desfasoara procesul incorporarii aminoacizilor in proteinele necesare bunei functionari a celulei hepatice. Proteinele musculare sunt astfel „sacrificate” in folosul organelor vitale, pentru ca poti trai cu muschi mai putini, dar fara creier sau ficat, nu. Acesta este un caz extrem la care, din fericire, se ajunge destul de rar, dupa scaderea drastica a grasimii si a glicogenului hepatic.

Concomitent cu reactiile din tesutul adipos, muschi sau ficat, stresul catabolic declanseaza in organism o secretie in lant de hormoni, incepand cu adrenalina, continuand cu ACTH si culminand cu cortizolul.

Cortizolul este un hormon extrem de nociv pentru culturisti, el accelerand catabolismul muscular, producand efectiv glucoza din aminoacizi, glucoza necesara energiei celulei cerebrale. Acest mecanism are in centru o alta relatie complexa muschi – creier. Creierul foloseste ca substanta energetica exclusiv glucoza, necesitand 140 – 150g pe zi! Daca alimentatia este deficitara, cantitatea de glicogen scade alarmant, consumandu-se intai glicogenul hepatic si apoi cel muscular. Pentru a satisface nevoile creierului, glucoza trebuie procurata deci din alte surse, tinant cont ca celula cerebrala nu poate folosi ca sursa de energie trigliceridele din tesutul gras; singura sursa de glicogen ramas este reprezentata de aminoacizii glicogenici din proteinele corporale. Din nou avem de-a face cu un caz extrem, care poate surveni insa la persoanele ectomorfe care nu prezinta tesut adipos si care au in general un apetit scazut.

Toate acest efecte nedorite, prezentate mai sus, pot fi prevenite printr-un aport adecvat de carbohidrati. Deoarece caloriile sunt in cantitate suficienta, secretia de insulina declanseaza in acest caz efectele benefice pe care le cunoastem:

Favorizarea lipogenezi, cu folosirea AGL ca substante energetice, in locul aminoacizilor;
Reducerea catabolismului muscular;
Stimularea secretiei de BCAA;
Incorporarea aminoacizilor in proteine musculare.
De aceasta data, castigatorul in relatia muschi – ficat este muschiul.
Alimentati-va deci corespunzator si consumati, in primul rand, o cantitate suficienta de carbohidrati, pentru a evita catabolism, de orice natura ar fi el.