Totul despre Minerale

Beneficiile Mineralelor


Deşi vitaminele şi mineralele sunt două tipuri diferite de substanţe, acestea lucrează împreună pentru a stimula sănătatea şi bunăstarea, fiind responsabile de menţinerea funcţionării corecte a multor funcţii corporale. Corpul uman nu poate primi sau procesa vitamine fără o doză suficientă de minerale. Într-un mod similar, mineralele sunt ineficiente dacă nu se administrează împreună cu o dietă bogată în vitamine. Una dintre diferenţele majore dintre vitamine şi minerale e faptul că vitaminele sunt considerate substanţe organice deoarece conţin carbon. Pe de altă parte, mineralele nu conţin carbon, motiv pentru care sunt denumite anorganice.

 

Mai mulţi medici şi experţi în nutriţie au ajuns la concluzia că mineralele sunt şi mai importante decât vitaminele. Beneficiile pentru sănătate asociate consumului potrivit de minerale nu pot fi neglijate. Multe boli cauzate de deficienţe de anumite vitamine pot avea efecte moderate şi sunt uşor de tratat. Cu toate acestea, deficienţele anumitor tipuri de minerale pot duce la boli grave, care, lăsate netratate, pot duce rapid la moarte. Ar trebui să fie clar că dieta zilnică bogată în vitamine şi minerale este extrem de importantă. În plus, e important să nu uităm că, deşi se recomandă administrarea unor suplimente multivitamine de înaltă calitate pentru a vă asigura că beneficiaţi de toţi nutrienţii necesari unei sănătăţi optime, acestea nu trebuie privite ca o alternativă la consumul de alimente integrale, echilibrate şi sănătoase. Cu alte cuvinte, încercaţi întotdeauna să consumaţi doza zilnică recomandată din fiecare vitamine şi minerale din surse alimentare sănătoase şi neprocesate.

Mineralele sunt implicate în mai multe funcţii metabolice care apar în cadrul corpului uman. Mai multe minerale sunt componente de bază ale enzimelor (molecule compuse din proteine care grăbesc reacţiile chimice din organismele vii), care au rolul de catalizator pentru multe reacţii chimice care apar în corp. De asemenea, mineralele reglează şi controlează funcţia normală a organelor, muşchilor şi ţesuturilor umane şi animale. De exemplu, sodiul şi potasiul sunt vitale pentru păstrarea echilibrului potrivit de fluide, calciul este componenta structurală primară a oaselor şi dinţilor, iar fierul este responsabil de transportarea oxigenului, prin sânge, în tot corpul.

Pielea, părul, unghiile, dinţii, oasele şi toate celelalte ţesuturi necesită minerale pentru a se forma. În plus, mineralele sunt implicate şi în mai multe funcţii corporale, inclusiv controlul mai multe sisteme din corp şi în producţia de energie. În cazul în care o persoană suferă de deficienţe de oricare dintre macroelemente, corpul acesteia va cădea la un nivel de slăbiciune structurală, disfuncţii ale sistemului intern şi, în timp, va contracta anumite forme de boli debilitante.

Macroelemente vs oligoelemente
Mineralele considerate vitale pentru sănătate, formă fizică şi sănătate mintală se împart în două grupuri: macroelemente şi oligoelemente. Macroelementele sunt considerate minerale de care corpul are nevoie în cantităţi relativ mari şi includ calciul, clorul, magneziul, fosforul, potasiul, sodiul şi sulful. Corpul uman necesită macroelemente în cantităţi mai mari. Pe de altă parte, oligoelementele sunt necesare pentru corpul uman în cantităţi mult mai mici. Printre acestea se numără cromul, cuprul, iodul, fluorul, fierul, manganul, molibdenul, seleniul şi zincul. În ambele cazuri, consumul unui nivel adecvat de macroelemente şi oligoelemente este necesară pentru sănătate şi bunăstare.

Iată mai jos o listă cu fiecare macroelemente şi oligoelemente necesare pentru funcţionarea optimă a corpului uman:
Macroelemente

Calciul (cel mai important mineral)
Calciul este unul dintre cele mai importante minerale pentru corpul uman. Acesta e implicat într-o grămadă de funcţii fiziologice şi este absolut vital pentru sistemul scheletic. Absorbţia sa depinde de nevoia corpului de a reţine calciu la un moment dat şi necesită prezenţa vitaminelor B12, D, C şi a fosforului pentru a fi absorbit corect. Odată absorbit, 99% din calciul reţinut poate fi găsit în oase şi dinţi. Cu toate acestea, e încă prezent în alte sisteme corporale şi ţesuturi ca mineral necesar.
• Formează şi menţine oase şi dinţi puternici
• Susţine reglarea ritmului cardiac
• Reglează trecerea nutrienţilor în şi din celule
• Stimulează coagularea normală a sângelui
• Menţine funcţiile nervilor şi muşchilor
• Scade tensiunea arterială
• Stimulează funcţia normală a rinichilor
• Scade nivelul de colesterol din sânge
• Reduce probabilitatea de contractare a cancerului de colon
• Ameliorează efectele insomniei

Alimente bogate în calciu: Produsele lactate precum laptele, brânza şi iaurtul sunt cele mai bogate surse de calciu. Acest minerale se mai găseşte şi în legume precum conopida, frunzele de morcovi şi scorţişorul. Alte surse potrivite de calciu sunt fasolea albă, pestriţă şi neagră, tofu, ovăzul, migdalele şi sucul de portocale fortificat cu calciu.

Efecte secundare/Toxicitate: Dozele de calciu de până la 2.500 mg pe zi sunt tolerate de corpul uman. Dozele de peste 2.500 mg pe zi pot creşte riscul de formare a pietrelor la rinichi şi pot duce la creşterea nivelului de calciu din sânge. Drept urmare, pot surveni calcificarea ţesuturilor moi şi a inimii şi rinichilor.

Clorul
Clorul este esenţial pentru producerea acidului clorhidric, care reglează nivelul de aciditate din corp. Acesta mai e necesar pentru egalizarea nivelului de presiune dintre celule şi fluidul din ţesuturi. Clorul se leagă de potasiu într-o formă compusă numită clorură de potasiu, care este esenţială pentru producerea acidului clorhidric în stomac. Acidul clorhidric este necesar pentru asigurarea digestiei corecte a proteinelor. Clorul mai este implicat şi în menţinerea nivelului de fluide şi electroliţi din corp.
• Funcţionează ca electrolit (reglează schimbul electric dintre celule)
• Controlează echilibrul pH-ului în sânge, limitând prezenţa acidului
• Fiind componenta principală a acidului clorhidric, ajută stomacul în digestia alimentelor
• De asemenea, ajută la eliminarea reziduurilor din sânge prin ficat

Alimente bogate în clor:
Forma de clor ingerată prin alimente, de obicei, este cea în combinaţie cu sodiu, numită clorură de sodiu. Aceasta poate fi găsită în sare, orz, legume cu frunze verzi, roşii, pepene, ananas, grâu şi alte tipuri de cereale.
Indispoziţii ameliorate de clor:

Magneziul
Magneziul este necesar pentru o largă varietate de procese corporale. Este unul dintre nenumăraţii nutrienţi necesari ca activatori ai sistemului de enzime pentru metabolizarea grăsimilor, proteinelor şi carbohidraţilor. Magneziul are un rol foarte important în contracţiile neuromusculare sănătoase şi menţinerea nervilor relaxaţi. Atât vitamine B, cât şi vitamina E necesită magneziul pentru a putea fi folosite în mod corespunzător de corp. Aceasta mai contribuie şi la echilibrul electrolitic şi cel al lichidelor cu ajutorul calciului, sodiului şi potasiului.
• Ajută la scăderea şi reglarea tensiunii arteriale
• Ajută la reglarea bătăilor inimii
• Reglează activitatea neuromusculară a inimii
• Necesar pentru metabolizarea calciului şi vitaminei C
• Transformă zahărul din sânge în energie
• Controlează echilibrul pH al sângelui prin limitarea prezenţei acidului
• S-a demonstrat că ameliorează efectele stresului, tensiunii şi durerilor de cap
Alimente bogate în magneziu:
Sursele de magneziu de calitate ridicată sunt muştarul, legumele verzi, dovleceii, broccoliul, melasa, rapiţa şi menta. Alte alimente precum boabele de soia, alfalfa, smochinele, merele, lămâile, alunele, piersicile, migdalele, cerealele integrale, cerealele şi legumele conţin şi ele cantităţi adecvate de magneziu.
Efecte secundare/Toxicitate: Limita superioară tolerabilă stabilită pentru magneziu este de 350 mg pe zi. Cel mai comun simptom este diareea, precum şi somnolenţa şi slăbiciunea generalizată.

Fosforul
Fosforul acţionează ca limitator pentru utilizarea carbohidraţilor şi grăsimilor ca surse de energie. Acesta reglează utilizarea carbohidraţilor şi grăsimilor ca energie în conformitate cu cererea impusă de corp. De asemenea, e un important factor în producerea fosfolipidelor, un tip de lipide care nu doar că ajută la folosirea acizilor graşi ca energie, dar menţin nivelul de pH din sânge şi ajută la producerea şi secreţia anumitor hormoni. De asemenea, fosforul este prezent în aproape orice reacţie chimică ce apare în corp, motiv pentru care e vital pentru creşterea şi dezvoltarea sănătoasă a sistemelor din corp, cum ar fi sistemul osos şi sistemul nervos.
• Ajută la formarea oaselor şi dinţilor sănătoşi
• Ajută la producerea de colagen (previne formarea ridurilor)
• Ajută la producerea de energie
• Există în toate membranele celulare şi este necesar pentru funcţionarea lor normală
• Previne formarea cheagurilor de sânge în timp ce acesta circulă prin corp pentru a micşora riscul de contractare a bolilor cardiace
• Ajută la secreţia bilei şi împiedică acumularea de acizi graşi în ficat

Alimente bogate în fosfor: Fosforul se găseşte în cantităţi mari în majoritatea dietelor. Acesta poate fi consumat prin cereale integrale, lapte, peşte, morcovi, legume cu frunze, zmeură, stafide, caise, boabe de soia, linte, mazăre şi legume.
Fosforul ajută împotriva:

Efecte secundare/Toxicitate: Limita superioară tolerabilă stabilită pentru fosfor este de 4.000 mg pe zi. Consumul excesiv de fosfat contribuie la reducerea nivelului de vitamină D, poate afecta negativ echilibrul de calciu şi poate reduce nivelul de calcitrol din corp.

Potasiul
Împreună cu sodiul şi clorul, potasiul ajută la menţinerea echilibrului electrolitic adecvat. Face acest lucru acţionând ca agent de alcalinizare în sânge şi ţesuturi, prevenind posibilitatea creării unui mediu hiperacidic. Potasiul este absolut critic în toate contracţiile musculare şi transmisiile nervoase, inclusiv bătăile inimii. Acesta mai e implicat şi în depozitarea carbohidraţilor în fibrele musculare.
• Acţionează ca electrolit (reglează comunicarea electrică între celule)
• Împreună cu sodiul, reglează eliminarea deşeurilor
• Reglează şi normalizează ritmul cardiac
• Ajută corpul să-şi menţină echilibrul adecvat de apă
• Stimulează gândirea limpede prin trimiterea oxigenului spre creier
• S-a demonstrat că scade şi reglează tensiunea arterială
• Menţine nivelurile de alcalinitate corecte în lichidele corporale
• Stimulează rinichii pentru a elimina materialele dăunătoare
• S-a demonstrat că ameliorează crampele musculare şi previne apariţia acestora
• Îmbunătăţeşte şi promovează o piele sănătoasă
Alimente bogate în potasiu: Sursele bogate în potasiul includ carnea slabă, carnea de pui, peştele, banana, laptele, avocado, portocalele, roşiile, spanacul, cartofii, kiwi şi boabele de lima. Alte surse potrivite de potasiu sunt sparanghelul, sfecla, broccoliul, mazărea, dovleceii, porumbul şi sucul de mere.

Efecte secundare/toxicitate: Nivelul ridicat de potasiu din sânge poate duce la aritmii, ameţeli, stări de vomă şi diaree. Poate cauza şi atacuri cardiace.

Sodiul
Sodiul contribuie la echilibrul corect al lichidelor şi la echilibrul pH-ului în combinaţie cu potasiul şi clorul. Rolul său în echilibrul lichidelor, mai ales în echilibrul sodiu-apă, stimulează transpiraţia sănătoasă şi previne deshidratarea şi epuizarea cauzată de căldură. Datorită influenţei sale asupra echilibrului de pH, acesta împiedică nervii să transmită impulsuri şi ajută la reglarea relaxării şi contracţiei muşchilor. Fără sodiu, capacitatea corpului de a absorbi glucoza este sever incapacitată.
• Acţionează ca electrolit (reglează comunicarea electrică între celule)
• Ajută corpul în prevenirea cheagurilor de sânge
• Menţine distribuţia corectă a apei în corp
• Ajută la menţinerea nivelurilor corecte de aciditate/alcalinitate
• Ajută la transmiterea impulsurilor nervoase
• Deşi nivelurile în exces pot duce la creşterea tensiunii arteriale, nivelurile rezonabile scad nivelul tensiunii arteriale
• Ajută la ruperea carbohidraţilor, proteinelor şi grăsimilor
Alimente bogate în sodiu: Alimentele bogate în sodiu includ sarea de masă, majoritatea tipurilor de carne, sardinele, heringul, somonul, brânza, anşoa şi untul de arahide. De asemenea, legumele care conţin sosuri şi asezonare şi pâinea cu sare sun toate surse de sodiu.

Efecte secundare/toxicitate: Consumul excesiv de sodiu duce la creşterea retenţiei de apă, creşterea tensiunii arteriale, crampe musculare, crampe abdominale, dureri de cap, ameţeli şi vomă. Simptomele pot fi ameliorate prin trecerea la o dietă mai săracă în sodiu, care include cereale, miere, fructe proaspete, roşii, cartofi, ceapă şi mazăre.

Sulful
• Contribuie la rezistenţa părului, unghiilor (degetele de la mâini şi picioare) şi pielii
• Ajută în mai multe reacţii enzimatice şi sinteza proteinelor
• Ajută la formarea şi producerea de colagen (împiedică apariţia ridurilor)
• Ajută celulele de sânge roşii să transporte oxigen prin corp
• S-a demonstrat că este un agent foarte eficient în îndepărtarea toxinelor din corp

Oligoelementele
Cromul
Cromul este un oligoelement care lipseşte din dietele majorităţii populaţiei. Deficienţele de crom pot duce la intoleranţa la zahăr sau diabet. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, corpul acestora reţine tot mai puţin crom. Mai multe studii clinice arată că cromul reduce probabilitatea apariţiei bolilor cardiace, diabetului şi poate ajuta chiar la întărirea ţesutului muscular şi arderea grăsimilor. În plus, cromul lucrează cu insulina din sânge pentru a stimula utilizarea zahărului şi metabolizarea grăsimii. Întrucât cromul ajută la metabolizarea grăsimii, poate reduce nivelul de LDL (colesterol rău), crescând nivelul de HDL (colesterol bun).

Cromul este un mineral găsit în corp în cantităţi mici. Cu toate acestea, cromul este un mineral esenţial, ce joacă roluri importante în metabolism, reglarea glicemiei, producţia de proteină şi creşterea sănătoasă a corpului. Iniţial, a fost descoperit în 1957, când a fost identificat drept mineralul activ într-un compus care reglează eficacitatea glucozei şi insulinei din ficatul de porc. Majoritatea cromului ingerat prin dietă nu este absorbit, dar deficienţa de crom e considerată o problemă numai la populaţia bătrână, din cauza capacităţii reduse de a reţine cromul la vârste înaintate.
• Funcţionează împreună cu insulina pentru a metaboliza zahărul şi pentru a stabiliza nivelul glicemiei
• Reduce nivelurile de colesterol şi trigliceride, scăzând şansele producerii unui atac de cord sau atac cerebral
• Ajută la transportarea aminoacizilor
• Controlează apetitul
• Ajută la controlarea nivelurilor de grăsime din corp
• Reduce probabilitatea contractării de cancer, boli cardiace şi diabet
• Ajută la producerea şi retenţia de ţesut muscular
Alimente bogate în crom: Alimentele care conţin surse adecvate de crom includ gălbenuşul de ouă, melasa, drojdia de bere, carnea de vită, carnea de pui, brânza, ficatul de viţel, sucul de struguri, pâinea integrală şi legumele verzi.

Cuprul
Cuprul a fost identificat ca mineral esenţial în asociere cu anemia cauzată de deficienţele de fier la şobolani în 1928. E un element care se găseşte în cantităţi mici în aproape orice tip de ţesut şi celulă din corpul uman. E un mineral versatil, care e activ în multe procese, precum catalizarea formării de hemoglobină. Cuprul din corpul uman conţine mai multe enzime şi se găseşte deseori în combinaţie cu mai multe proteine în sânge. Mai mult de atât, circa 32% din cuprul din dietă este absorbit. Procesul de absorbţie are loc mai ales în duoden, după care este depozitat în ficat, depozitul principal de cupru al corpului.
• Ajută la absorbţia, metabolizarea şi depozitarea fierului
• Este unul dintre agenţii primari în procesele folosite de corp pentru a produce hemoglobină
• Ajută celulele să producă energie
• Protejează celulele de deteriorările provocate de radicalii liberi
• Ajută la formarea celulelor de hemoglobină
• Ajută la menţinerea structurii osoase
• Întăreşte ţesutul conjunctiv
• Ajută la producerea de colagen (împiedică formarea de riduri)
Alimente bogate în cupru: Cuprul poate fi găsit într-o largă varietate de alimente, precum cerealele integrale, legumele, ficatul, rinichii, cireşele, fasolea, alunele, cartofii, fructele, legumele cu frunze verzi, fructele de mare, carnea de pui şi tofu.
Efecte secundare şi toxicitate: Consumul ridicat de cupru poate duce la dureri de cap, greaţă, scăderea glicemiei şi creşterea ritmului cardiac. Dozele ridicate pot duce la simptome psihologice legate de autism, cum ar fi depresia, hiperactivitatea, schimbările bruşte de temperament, tulburările de învăţare şi dislexia.

Fluorul
• Stimulează mineralizarea gingiei în dezvoltare şi reduce probabilitatea apariţiei cariilor
• Ajută la menţinerea structurii osoase
• Este unul dintre agenţii primari în refacerea mineralelor pierdute sau consumate complet
• S-a demonstrat că e o componentă ajutătoare în prevenirea osteoporozei

Iodul
Iodul este esenţial pentru activitatea glandei tiroide. Este depozitat în glanda tiroidă sub formă de tiroglobină, un complex de proteină şi iod. Acesta e folosit pentru a sintetiza tiroxina, un hormon specific tiroidei, important în creşterea şi dezvoltarea corpului. Acest hormon reglează metabolismul şi creşterea corpului. De asemenea, este implicat în creşterea ritmului cardiac şi ajustarea excreţiei de calciu prin urină. Cantităţile adecvate de iod şi tiroxină stimulează sănătatea părului, pielii, unghiilor şi dinţilor.
• În combinaţie cu alte minerale, produce triiodotironină şi tiroxină (necesare întregului corp)
• Ajută în procesul folosit de corp pentru a furniza energie şi pentru a combate oboseala
• Poate reduce riscul de retardare mentală la copiii şi femei însărcinate
• Împreună cu hormonul tiroidei, susţine metabolismul
Alimente bogate în iod: Sursa principală de iod este sarea iodată. Acesta mai poate fi găsit şi în sparanghel, usturoi, boabele de lima, ciuperci, fructe de mare, alge, boabe de soia, spanac şi rapiţă.

Fierul
Fierul este un mineral esenţial pentru corpul uman. Acesta e prezent sub două forme în dietă, heme-fierul, care e conţinut în hemoglobina şi mioglobina din ţesuturile animale şi non-heme-fieurl, care e prezent în plante şi lactate. Cea mai mare influenţă a fierului constă în capacitatea corpului de a transporta oxigen în hemoglobine. Circa 60-70% din fierul din corp se găseşte în hemoglobină. De asemenea, fierul se mai găseşte în ficat, splină şi punctele de depozitare a măduvei osoase.
• În combinaţie cu proteinele şi cuprul, produce hemoglobina
• Îmbunătăţeşte calitatea sângelui şi creşte rezistenţa organismului la boli şi stres
• Este cel mai important mineral pentru capacitatea sângelui de a transporta oxigen
• Ajută la producere mioglobinei, care furnizează oxigen la celulele musculare pentru a permite muşchilor să se contracte
• Ajută la menţinerea unui sistem imunitar puternic
• Stimulează reglarea temperaturii corporale la un nivel stabil
• Reduce efectele oboselii sau o previne
• Este un agent foarte important în creşterea metabolismului
• Stimulează tonusul pielii
Alimente bogate în fier: Cele mai bogate surse de fier includ cerealele integrale, peştele, carnea roşie slabă, ficatul, ouăle, fasolea uscată. Alte surse includ fructele precum pepenii, stafidele, curmalele uscate şi legumele cu frunze verzi, precum conopida şi rapiţa.
Efecte secundare şi toxicitate: Ingerarea unei doze mari de fier poate duce la otrăvire. Simptomele includ greţuri, vomă, şoc, afectarea tractului intestinal, insuficienţă hepatică, dureri de cap, hipoventilaţie şi poate duce chiar la moarte.

Manganul
Manganul are rol de activator în sistemul enzimatic, care ajută la metabolizarea carbohidraţilor, grăsimilor şi proteinelor. Este activ în creier şi sistemul nervos, ca nutrient pentru celule, şi ajută la efectuarea unei coordinări adecvate între sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Împreună cu colina, ajută la digestia şi oxidarea grăsimilor. Manganul mai ajută la buna funcţionare a organelor reproducătoare şi a glandelor mamare.
• Acţionează ca electrolit (reglează comunicarea electrică între celule)
• Acţionează ca antioxidant pentru a combate radicalii liberi
• Ajută la ruperea aminoacizilor din sânge
• Ajută la producerea de energie
• Ajută la repararea ţesuturilor deteriorate
• Acţionează drept catalizator pentru mai multe enzime pentru o digestie corectă
• Acţionează drept catalizator în ruperea grăsimilor şi colesterolului
• Ajută la menţinerea secreţiei de hormon sexual
• Ajută la furnizarea de nutrienţi pentru nervi şi creieri
• Ajută la creşterea şi dezvoltarea corectă a structurii scheletice
• Ajută la metabolizarea vitaminelor B1 şi E
Alimente bogate în mangan: Sursele care conţin cantităţi mari de mangan includ muştarul, kalele, salata romană, spanacul, rapiţa, fasolea verde şi varza. Alte surse includ ananasul, căpşunele, zmeura, strugurii, dovleceii, sfecla, bananele, smochinele, morcovii, kiwi şi arahidele

Molibdenul
Molibdenul se găseşte în majoritatea plantelor şi animalelor. A fost descoperit în 1781 şi este considerat a fi un antioxidant şi un nutrient important în acţiunea enzimelor. Corpul necesită cantităţi foarte mici de molibden, cantităţi pe care cele mai multe persoane le găsesc în alimente derivate din soluri bogate în nutrienţi.
• Ajută corpul la ruperea toxinelor cu sulfit
• Este un cofactor important pentru mai multe enzime implicate în sinteza proteinelor
• Rupe carbohidraţii, cuprul, azotul şi grăsimile
• Joacă un rol important în reglarea şi scăderea nivelului glicemiei
• Ajută în procesul enzimatic, ce permite corpului să folosească fierul
• Ajută la metabolizarea carbohidraţilor şi grăsimilor
• Are aplicaţii în reducerea şi prevenţia deteriorării dinţilor şi cavităţilor
• Ajută la prevenirea anemiei
• Ajută la creşterea bunăstării mentale
Alimente bogate în molibden: Alimentele ce reprezintă surse potrivite de molibden sunt legumele, vegetalele cu frunze verzi, cerealele integrale, fasolea, germenii de grâu, seminţele de floarea soarelui, fructele şi carnea.

Seleniul
Seleniul funcţionează cu vitaminele E, C şi B3 pentru a preveni deteriorarea provocată de stresul oxidativ. Împreună cu iodul, seleniul este esenţial pentru funcţionarea corectă a glandei tiroide şi pentru ca aceasta să producă forma activă a hormonului tiroidian. Pe lângă caracteristicile sale antioxidative împotriva stresului oxidativ, seleniul contribuie la prevenirea şi combaterea diverselor forme de cancer prin influenţarea sistemului imunitar.
• Acţionează ca electrolit (reglează comunicarea electrică între celule)
• Acţionează ca antioxidant pentru combaterea radicalilor liberi
• Protejează membrana celulară şi reduce generarea radicalilor liberi
• Scade riscul de a contracta mai multe tipuri de cancer şi boli cardiace
• Ajută la păstrarea elasticităţii ţesuturilor
• Încetineşte procesul de îmbătrânire şi întărire a ţesuturilor provocat de oxidare
• Este vital pentru funcţionarea corectă a pancreasului şi glandei tiroide
• Ajută la prevenirea formării mătreței
Alimente bogate în seleniu: Cele mai bune surse de seleniu sunt cerealele integrale, pâinea din grău integral, peştele, ouăle, carnea de pui, ficatul, carnea slabă şi legumele.

Zincul
Importanţa biologică a zincului a fost confirmată iniţial în 1930, pe şobolanii albinoşi, precum şi pe şoareci şi păsări. Influenţa sa fiziologică în cadrul corpului uman este uriaşă, chiar dacă necesarul zilnic al corpului, de circa 10-15 mg pe zi, este destul de mic. Absorbţia sa este influenţată de diverşi alţi nutrienţi şi compuşi, Prezenţa aminoacizilor şi peptidelor creşte absorbţia zincului, în timp ce prezenţa fibrelor, calciului şi cuprului scade cantitatea de zinc absorbită. Nici un organ anume nu este responsabil pentru depozitarea în principal a zincului, în schimb, aproape 99% din zincul din corp e situat în celule, în timp ce restul se poate găsi în fluxul sanguin şi în lichidul extracelular.

Zincul joacă un rol important într-o mare varietate de procese fiziologice deosebite. Este necesar în sinteza proteinelor şi reproducerea celulelor. Are o influenţă foarte mare asupra sistemului imunitar, ajută la grăbirea vindecării rănilor şi infecţiilor. Este un factor necesar pentru funcţionarea enzimelor. Vitamina A depinde de zinc pentru a fi transportată la retină. În plus, se ştie faptul că zincul e un nutrient necesar pentru sănătatea pielii şi părului şi pentru creşterea şi dezvoltarea sexuală.


• Joacă un rol important în sănătatea şi stabilitatea sistemului imunitar
• Acţionează ca antioxidant pentru combaterea radicalilor liberi
• Ajută la sinteza proteinelor
• Ajută la vindecarea rănilor
• Menţine capacitatea de a simţi mirosurile şi senzaţiile de gust
• Ajută la dezvoltarea organelor reproducătoare
• Ajută la reglarea corectă a funcţiei prostatei şi activităţii hormonului masculin
• Reglează şi menţine etapele corecte ale creşterii corpului, mai ales a sistemului reproducător
• Ajută la stabilizarea sângelui şi menţinerea echilibrului alcalin corespunzător
• Ajută la metabolizarea şi digestia fosforului

Alimente bogate în zinc: Zincul e asociat în principal cu alimentele bogate în proteine, astfel că carnea slabă, carnea de pui, scoicile, homarii şi somonul conţin cantităţi ridicate de zinc. Alte surse potrivite de zinc sunt laptele, brânzeturile, arahidele, fasolea, cerealele integrale, orezul brun, cartofii şi iaurtul.

Efecte secundare şi toxicitate: Limita superioară tolerabilă stabilită pentru zinc este de 40 mg pe zi. Simptomele excesului de zinc includ ameţelile, voma, pierderea apetitului, crampele abdominale, diareea şi durerile de cap.